LiBERTATE SI UNiFORme H&M

De unde trasuri si plimbari prin parc pana la inseratul zilei? De unde domnite si rochite lungi si brodate cu grija ca sa ascunda ceea ce nu trebuie sa stie ochiul, ci doar sa intuiasca inima? De unde parade de moda cu broderii la care a muncit un mean de femei un an de zile? S-au cam dus vremurile cu tinutul de umbrela, cu condusul pana acasa sau cu dovedirea de masculinitate in fata celei poftite si poftitoare. Epoci putin trecute si vazute in poze, in care, uitandu-ma, ma intreb: ‘’Oare erau acele duduite mai fericite?’’.

Prin secolul asta, al 21-lea, peste care sper sa trecem repede, ca nu-mi prea place, traim extazul liberatii la niste cote de carusel. Avem voie orice, ne putem bucura de orice si de oricine, putem pune mana de orice, ne putem uita la orice. Liberalizarea placerii ne aduce in pragul de a incerca orice pentru ca… Putem. Placutul sentiment al libertatii de a ’’putea’’ are si un revers al medaliei, acela de a nu stii pana unde putem si pana unde vrem. Nu e nimic interzis si nimeni nu are dreptul sa ne constranga in ceea ce priveste modul in cate alegem ce, cat si cum sa ne placa. Daca ne face fericiti, este foarte bine! Aud tot mai des ’’E libertatea ta. “Tu alegi!’’ Uneori am senzatia ca libertatea ii incatuseaza pe oameni cel mai mult. Pentru ca libertatea inseamna si lipsa de indicatoare, iar cu o lipsa de indicatoare, evident ca esti liber sa o iei in toate directiile, insa si fara sa stii unde ai putea sa ajungi. Nu ma refer aici in mod special la modele sau la valori pe care trebuie sa le avem impamantenite sau formate, ci mai mult la faptul ca oamenii incep sa creada din ce in ce mai multe ca totul li se cuvine. Pai, nimic din lumea asta nu ni se cuvine de fapt si de drept! Nu am adus nimic cu noi si nici nu cred ca putem lua ceva cu noi. Societatile cresc, oamenii sunt tot mai echipati si tot mai pregatiti sa fie masinute care sa functioneze cat mai bine. Viata e motorizata, are ceasuri, are reguli, are limite, dar totusi cica traim intr-o libertate totala.

La un liceu, undeva prin tara, elevii au iesit in strada si au protestat pentru ca nu isi doreau introducearea uniformelor in scoala lor. Pai bine mai fratilor! – am licarit eu cu un zambet in coltul gurii si m-am intrebat retoric – ’’Si atunci de ce va imbracati toti din acelasi loc? De ce fugiti toti la H&M, Zara sau alte surse din astea de uniforme?’’ Tinerii nu vor sa li se impuna uniforma, ca nu sunt toti la fel, dar se duc toti si se imbracam din libera alegere… la fel! Daca te duci in curtea unui liceu, toate gaciciile au jeans la fel, maieute, gentute la fel (‘’Da, dar difera culoarea, mi se spune din casca’’), balerini, esarfe si ochelari cu sticla goala… la fel. Totusi, le dau si castig de cauza tinerilor astora: nu e usor sa faci uniforme cu animal print. Sunt convinsa ca daca maine s-ar baga un stoc la vreun magazin din asta fashion cu blugi si camasute personalizate cu o eticheta cu numele tau, ar fi coada si bataie ca la oua pe vremea raposatului. Singura diferenta se leaga de cine anume ofera uniformele. Scoala este inca o inchisoare, o institutie totala, pe cand magazinul de haine este un univers al libertatii si al unicitatii. Doar acolo iti poti exprima in totalitate creativitatea. Eu cred ca merita sa se faca un experiment: in scoli sa nu mai fie tablouri sau panouri cu Eminescu sau cu citate din Blaga, ci sa se puna pe coridoare ultimele stiri in moda de uniforme si de pantofiori cu platforma sau de ce nu, cateva versuri din Lady Gaga. Dintr-o data nimeni nu va mai fugi de la scoala ca sa bea ceafaua in mall, pentru ca a venit mall-ul si nici nu va mai sta cu castile in urechi in timpul orei, pentru ca are muzica preferata la maxim in pauze pe coridor.

Tinerii nu vor reguli, nu vor norme, dar le cauta oricum. Nu vor sa fie la fel, nu le place sa semene intre ei. E drept, nu seamana intre ei pentru ca, din fericire, mama natura este inca creativa…

Asta imi reaminteste si de o ’’sceneta’’ pe care am trait-o in facultate. Cred ca era o reducere pe undeva, pe la vreun magazin din asta de bulendre, ca intr-o zi am zarit o gentuta galbena si odioasa pe banca unei colege. Nu era odioasa pentru ca nu intra in gusturile mele, ci pentru ca era galbena hepatita si facuta din plastic. Nu stiu cum sa dau mai multe detalii tehnice despre cum arata, pentru ca ma depaseste. Si cand am crezut ca s-a terminat cosmarul, a doua zi, inca 5 colege au aparut incantate cu fix aceeasi geanta. Si era asa un curcubeu vizual (verde neon, roz sintetic si albastru… de Berlin) de-ti viola retina pana incepeai sa urli de durere si-ti venea sa ceri indurare de la cel care le produce, sa se opreasca odata, ca exista si minori pe strada. Doamne, si ce incantare era in jurul lor, de te simteai ca la piata cand e reducere la ingredientele pentru zacusca! Discutiile se purtau in termeni de :

Fata, ce bine ca ai prins si tu, ca s-au dat super repede!

Daca mi-ar fi stat bine chel, mi-as fi zmuls toata podoaba capilara acolo, pe loc si as fi donat-o unor medici care sa faca teste pentru eradicarea copy-paste-ului social.
Ok, ok, mai sunt multe de spus, dar am sa ma opresc din scurt in a mai judeca si critica ca si cum eu as trai in alta lume, dar am sa spun macar ca: Oameni dragi, identitatea si unicitatea nu vine nici din refuzarea regulilor, nici din impotrivirea in fata unui sistem sau evitarea lui prin revolta. Atata vreme cat vom avea toti telefoane la fel, vom manca de la Mc’Donalds, vom vedea la cinema aceleasi filme de duzina, vom asculta aceeasi muzica si ne vom imbraca din aceleasi magazine cu suprafata nesfarsita de… 20 de metri patrati, nu vom fi liberi, unici sau specifici in nimic, cu nimic si niciodata.

Posted on July 4, 2014, in Critici, Opinii and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: